Din România au emigrat în Germania, în perioada postbelică, aproape un milion de persoane. Comunităţile germanilor originari din România au fost uşor integrate în societatea germană.
După căderea regimului comunist, în prima fază (1990‑1993), Germania a fost principala destinaţie a românilor care doreau să se stabilească în altă țară.
Emigrarea saşilor şi şvabilor, începută în anii ’80, reprezintă fenomenul migraţionist cel mai important din România perioadei comuniste.
Pe teritoriile landurilor Bavaria şi Baden-Württemberg se desfăşoară cursuri non-curriculare de limba română în mai multe oraşe: München, Stuttgart, Tübingen, Karlsruhe, Böblingen, Freiburg, Mainhardt şi Sindelfingen.
După 1989, s-au constituit, mai ales la nivelul marilor oraşe, asociaţii româneşti sau româno-germane, având drept scop întărirea legăturilor culturale şi economice cu România. În prezent, există peste 30 de asociaţii româno-germane. Acestora li se adaugă asociaţiile reunite în jurul bisericilor româneşti, care contribuie la sprijinirea lăcaşurilor de cult şi la păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti.
Un element de noutate este reprezentat de creşterea numărului de studenţi români care studiază în Germania.
